image

Căutătorii de sfinți

Sfinții sunt modele ale devenirii noastre spirituale și „casnicii lui Dumnezeu”, după cum îi numește Sfântul Apostol Pavel. Dar înainte de ajunge în Împărăția lui Dumnezeu, ei au fost oameni asemenea nouă, care au suferit, s-au bucurat, au trăit printre noi și cu toate acestea, s-au înălțat la cer, ducând jertfă lui Dumnezeu propria lor ființă.


Citind sinaxarele, viețile lor ni se par ca rupte din povești. Sfinții fac minuni încă din timpul vieții lor, vindecă oamenii sufletește și trupește, alții înviază morți prin rugăciune puternică. Alții rezolvă probleme legate de ploaie, de secetă, nevoi care țin de viață umană în general.

Mulți din noi ne gândim, citindu-le viețile, oare pot și eu să ajung sfânt? Și din acest punct începe căutarea...

Mergem la mănăstiri, pe urmele sfinților monahi, deoarece majoritatea lor au fost monahi, exceptând perioada mucenicilor, și acolo ne rugăm lor, la mormintele lor sau închinându-ne Sfintelor Moaște. Cerem sfinților în rugăciune să ne păzească de tot răul, să ne ajute la serviciu, să ne fie copiii sănătoși, să... să... să..., etc. Adunăm acolo o mulțime de cereri, care ne sunt de folos, spunem noi, și plecăm mai departe spre viața noastră.

Îmi aduc aminte de întâlnirea părintelui Sofian Boghiu cu un credincios, care cerea în mod insistent de la Dumnezeu să-i dea sănătate. Părintele i-a spus că este mai importantă mântuirea și acest lucru ar trebui să-l cerem mai întâi și apoi celelalte vor veni după cum va rândui Domnul. Credinciosul i-a dat dreptate părintelui, chiar dacă a făcut-o cu reticență.

Întorcându-mă în fața raclei sfântului din mănăstire, mă gândesc că niciodată nu am cerut sfântului, SĂ DEVIN SFÂNT! Bineînțeles, sfântul nu mă poate sfinți, deoarece sfințenia este atributul lui Dumnezeu și nu al omului, dar mă poate ajuta să ajung asemenea lui. Sfințenia lui, pentru mine este ca un bibelou de porțelan, pe care îl admir într-o vitrină de cristal, dar la care cu greu pot ajunge.

Cum au devenit sfinți acești oameni? Lucrând cu Dumnezeu și lăsându-l pe Dumnezeu să lucreze în ei. Spune Sfântul Serafim de Sarov: „Dobândește pacea, și mii de oameni din jurul tău se vor mântui”. Iar Pacea este Duhul Sfânt, Care-L face prezent pe Hristos în noi. Așa am descoperit ce sunt sfinții și de ce îi căutăm.

Pelerinajele care se fac la sfinți sunt jertfe, iar noi, cei ce căutăm pe sfinți, suntem căutătorii lui Dumnezeu. Mergem la sfinți pentru că ei pot da pace sufletelor noastre prin puterea pe care au primit-o de la Dumnezeu. Dar este foarte important să ne schimbăm măcar puțin viața, prin cercetarea acestora. Să nu fie în sufletul nostru căutarea sfântului asemenea unui foc de paie, care arde cu putere pe moment și apoi se stinge repede de tot și nu rămâne nici măcar urma acelei văpăi. E nevoie să ardă mocnit în noi harului pe care îl primim de la sfinți.

Atunci urcăm ușor, aproape pe nesimțite, spre cer. Să nu uit! Sfinții sunt oameni buni din toate punctele de vedere. Dacă suni un sfânt în viață, la ora 2 noaptea și îl rogi să te ajute într-o nevoie a ta, te ajută! Bineînțeles, bunăvoința temporară nu ne face sfinți! Acești oameni lucrau pentru oameni și pentru Dumnezeu, cu timp și fără timp. Și noi să facem așa, dacă vrem să devenim sfinți.

Căutarea noastră se împlinește atunci când devenim asemenea lor.

de Pr. Ionuț Paragină-Vasile